Am avut, in curs de aparitie, doua carti ale Emiliei Poenariu, din Sibiu, cartile a caror prima coperta se gasesc alaturat. cu un link pe imagini, continutul acestora poate fi descarcat in format pdf, sau se poate accesa pagina www.editura3d.ro/EmiliaPoenariu.php.

Ma vad nevoit sa readuc pe pagina editurii aceste doua carti, ce au fost retrase dupa ce mai multi autori au semnalat faptul ca acestea sunt pline de texte efectiv furate de la alti autori, de cele mai multe ori pe de-a-ntregul, fara nici o schimbare.

Uneori judecata oamenilor, dreapta dupa cum este firea fiecaruia, ma pune la un loc cu un asemenea exemplar uman, dar chiar crede cineva ca se pot verifica textele insirate pe nu stiu care site, literar sau de socializare/"pseudo-matrimonial" (gen Neogen!)? Nici macar textele aparute in carti nu pot fi verificate, pentru ca inca nu exista o biblioteca virtuala, pe care sa o poti "compara" cu ceea ce ai in fata.

Imi asum si eu vinovatia mea, facandu-mi, pentru cei ce vor sa-mi gaseasca o vinovatie, "mea culpa" pentru cele doua poezii ale clasicilor Ion Minulescu si Octavian Goga, recunoscand ca la respectivele carti nu am facut decat paginarea, copertile - cu imagini sugerate de autoare - si interventii acolo unde mi s-a solicitat sprijinul. Am gresit ca, desi gasisem texte cunoscute (era vorba de Adrian Paunescu), nu am avut inpiratia de a citi atent toate textele ce trebuiau sa apara in cele doua carti "in regia autorului", carti corectate, din toate punctele de vedere (gramatical, ortografic, punctuatie) de fiul autoarei, Bogdan.

Omeneste, totusi, am si eu dreptul sa intreb pe cei care, intr-o totala necunoastere si vadit rautacios, arunca asupra mea, a Editurii 3D, aceeasi vinovatie pe care o are autoarea:

-Ce prevedere a Legii drepturilor de autor am incalcat eu sau Editura 3D?

-Se poate asuma o vinovatie - chiar si morala - pe care nimeni nu o poate defini?

Legea condamna pe cel care isi insuseste ceva ce nu-i apartine sau, dupa caz, trage foloase de pe urma unor opere ce nu-i apartin sau sunt publicate fara acordul legal al autorului.

-Faptul ca un personaj ce nu realizeaza din cele citite, pe acest site, diferenta intre o carte publicata si o carte in curs de aparitie, este de ajuns sa se incalce prezumtia de nevinovatie, inaintea dovedirii faptului sau relei credinte?

-Pot dovedi cei care acum fac apologia corectitudinii ca eu nu am fost de buna credinta sau ca Editura 3D a avut intentii dolosive din moment ce s-au publicat pe site cartile, in format complet, inainte de aparitie?

-Cate edituri mai au aceasta practica?

-Daca nu aveam aceasta initiativa, cand descopereau furtul?

-Au verificat acuzatorii daca nu cumva si in cele doua carti publicate la Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, nu apar alte texte ce sunt revendicate sau revendicabile?